P. Gavril Ștefanca de Bârsana – episcop ortodox al Maramureșului în perioada 1735 – 1740

Între anii 1735 și 1740, sediul Episcopiei a fost la Mănăstirea Bârsana, iar episcop a fost Gavriil Ştefanca, starețul acestui așezământ, care provenea dintr-o familie de nobili din localitate. Ca și înaintașii săi, Gavriil Ştefanca s-a opus cu mult curaj unirii românilor din Maramureș cu catolicismul austro-ungar. Despre condițiile vitrege în care s-a desfășurat activitatea sa, istoricul Nuțu Roșca ne spune următoarele: „La 26 august 1737, Consiliul Locotenenței Regale a dat ordin Congregației Comitatului din Sighetu Marmației să adune și să nimicească toate cărțile ortodoxe din toate bisericile și mănăstirile Maramureșului. Atunci au fost distruse multe cărți bisericești, iar bisericile și mănăstirile au intrat într-o mare criză de cărți sfinte. Apoi mai multe ordine imperiale au interzis pătrunderea în Transilvania a cărților ortodoxe din Ţara Românească și din Moldova ”.Cu toate acestea, protopopii și preoții, împreună cu credincioșii maramureșeni, au ținut în ascuns legături cu românii din Moldova și Ţara Românească. Astfel au reușit, cu mari sacrificii, să aducă, pe cărări ascunse din munți, cărțile sfinte necesare pentru toate parohiile și lăcașurile monahale. Acestea au fost folosite la mănăstire până la desființarea ei, în 1791, iar la parohie, pe toată perioada uniației, până în 1948. Unele dintre cărți au fost păstrate până astăzi și fac parte din patrimoniul culturii naționale.
Gavriil Ştefanca se înscrie în categoria peste 40 de episcopi ortodocși ai Maramureșului, care s-au jertfit pentru ca românii de aici să rămână statornici în legea strămoșească. Lupta sa a rămas exemplară pentru preoți și călugări, având o înrâurire puternică și asupra credincioșilor maramureșeni.