Petre Lenghel-Izanu (1908-1979), dascăl, publicist, folclorist

Născut în 1908 într-o familie de țărani săraci, absolvă Scoală Normală în 1926, funcționând apoi patru decenii în învățământ. Cu ajutorul unei burse studiază la Roma metoda Montessori; rezultatul experienței italiene îl sintetizează într-o broșură.
După cel de-al doilea război mondial ocupă o vreme funcția de inspector scolar județean. În 1938 a realizat manualul Geografia județului Maramureș pentru clasa a ÎI-a, iar în 1966 colaborează la manualul Geografia regiunii Maramureș.
A predat în cadrul Liceului Dragoș Vodă și al Școlii generale nr. 3 din Sighetu Marmației. Neobosit culegător de folclor, este premiat în 1934 de către Arhiva de folclor a Academiei Romane și este prezent cu 305 piese în volumul “Folclor din Transilvania”. Pentru lucrarea “Monografia comunei Bârsană” a fost premiat cu locul II pe țară; o lucrare cu caracter monografic pe aceeași tema (“Doina mândră pîn Bârsana”) i-a apărut în 1980 la Baia Mare, în colecția “Câte flori pe Iza-n sus”. A activat pe tărâm publicistic cu articole în “Gazeta maramureșeană”, “Graiul Maramuresului”, “Acțiunea maramureșeană” (redactor), “Viață școlară”, “Scoală maramureșeană” (redactor), “Scoală vremii”, “Știrea”, “România liberă”, “Gazeta învățământului”, “România literară”, etc.
Petre Lenghel-Izanu era un tradiţionalist convins. Nu voia să audă de magnetofon, nu-i plăcea nici aparatul foto, pe motiv că pe teren omul trebuie să fie lejer. Dascălului Petre Lenghel-Izanu îi plăcea să-i evoce pe intelectualii sigheteni, avea cuvinte calde pentru Gheorghe Dăncuş, Vasile Ilea, Mihai Marina, Artur Anderco şi alţii. Petre Lenghel-Izanu era un pasionat culegător de folclor, înfrăţit cu cutreierarea satelor. Era fericit: „Vai, ce lucruri faine au lelea Mărie din Onceşti şi Nemeş Pălăguţa din Bârsana! Apoi cum să nu te apropii de ele?” Pe atunci satele maramureşene erau cele mai bogate în folclor.
Umbla de unul singur prin sate, îmbrăcat sumar chiar şi pe vreme mai friguroasă, de multe ori flămând.
Ne-a părăsit trecînd înspre cele veșnice în 1979.

Ultima actualizare: 14:00 | 4.12.2023

Sari la conținut